RELIGIE ŞI CULTURĂ

ÎN EUROPA SECOLULUI XXI  

În cadrul abordărilor tradiţionale starea de securitate a naţiunilor era definită în mod deosebit, de păstrarea integrităţii teritoriale. Am constatat că primii ani ai secolului XXI au fost mult mai frământaţi decât au estimat teoreticienii domeniului cu puţin timp în urmă. Acest fapt se datorează, în primul rând, evoluţiilor în cadrul mediului de securitate global, generate de o serie de riscuri şi ameninţări de tip nou, aşa cum s-au dovedit cele din mediul informatic, sau unele mai vechi, cazul terorismului, al crimei transfrontaliere, ori al consecinţelor negative ale generalizării fenomenului globalizării, toate ajunse la nivele de intensitate nemaiîntâlnite până în vremurile noastre. Schimbarea mediului de securitate conduce în mod inevitabil la o redimensionare a securităţii identitare, a responsabilităţii faţă de valorile patrimoniale.

Cultura, educaţia, spiritualitatea omogenizează comunitatea şi totodată creează forme de loialitate şi solidaritate între semeni. Patrimoniul sub aspectele lui, material şi imaterial, alături de limbă, educaţie, artă şi religie, constituie un element substanţial în conturarea, definirea şi formarea unor comunităţi. Prin securizarea unei identităţi întelegem susţinerea, cultivarea şi promovarea unui sistem valoric și patrimonial asumat.

O operă de patrimoniu exprimă o asumare a unui set de valori, precum şi o anumită spiritualitate asumată şi trăită într-un moment istoric. În mod firesc putem constata anumite corelaţii între patrimoniu, spiritualitate, religiozitate şi identitate. Suportul corelativ este dat de educaţia, simţămintele, trăirile şi experienţele religioase ale unei comunităţi, educaţia pentru valori fiind una dintre cele mai nobile şi mai complexe activităţi umane.

Iată câteva motive pentru care considerăm că moştenirii culturale, educaţiei religioase şi educaţiei pentru patrimoniu trebuie să li se acorde un loc însemnat atât în cadrul sistemului educaţional, cât şi în cadrul activităţilor care ţin de securitatea unei comunităţi sau a unui stat.

Nutrim convingerea că studiul credinţelor, datinilor şi obiceiurilor, cunoaşterea si conservarea valorilor religioase și identitare contribuie substanţial la dezvoltarea personalităţii umane, precum si la găsirea unor motivaţii existenţiale. Particularitatea şi identitatea unei comunităţi este intreţinută atât de valorile explicite (limbă, sistem politico-administrativ), dar şi prin unele elemente suplimentare care caracterizează comunitatea respectivă (moştenirea culturală, valorile religioase, elementele patrimoniale, mentalul colectiv).

În spaţiul european recunoașterea importanței deosebite a valorilor spirituale și a moștenirii religioase probează faptul că Uniunea Europeană, dincolo de politicile economice și monetare, dincolo de crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție, de consolidare a rolului său pe scena politicii internaționale, înseamnă în primul rând valori și identități comune asumate cu discernământ şi responsabilitate.

După un secol XX tensionat şi terifiant, Europa zguduită din temelii, este pusă astăzi în faţa unui nou început. Dar orice început reclamă, fără doar şi poate, un apel la memorie, o reîntoarcere la viziunea aurorală a civilizaţiei care ne-a zămislit şi în care trăim.

Educaţia si experienţa religioasă pot fi considerate drept un prilej de cercetare a sinelui, de cunoaştere a propriilor idealuri, prilej de fortificare spirituală, de orientare a omului spre lumea valorilor absolute şi o cale de desăvârşire a persoanei atât din punct de vedere religios, cât şi intelectual, moral, estetic, civic, fizic. Cunoscându-ne pe noi înşine, îi cunoaştem mai bine pe cei din jur, ne cunoaştem aproapele, îi înţelegem aspiraţiile şi ne deschidem cu mai multă dăruire unii faţă de alţii, pentru a duce o viaţă de comuniune, mai plina de sens şi responsabilitate.În contextul actual al globalizării şi internaţionalizării avem cu toţii o responsabilitate universală să conservăm, să susţinem şi să transmitem valorile şi tradiţiile tuturor culturilor pentru cei care vor urma după noi. Globalizarea, redimensionările geopolitice, identitatea naţională sunt realităţi pe care le trăim în viaţa de zi cu zi. În situaţia dată avem mai multe opţiuni: rezistăm, asumăm starea de fapt sau ne lăsăm copleşiţi. O opoziţie categorică ar echivala cu o poziţionare împotriva valului, renunţarea ar echivala cu o renegare.

Din cele prezentate putem afirma că în Europa secolului XXI, în ciuda tuturor aparentelor divergenţe, există un cadru normal al dialogului între religie şi cultură, între teologie şi ştiinţă. Religia şi-a asumat şi îşi asumă în continuare vocaţia de ctitor de cultură şi spiritualitate şi de promotor al valorilor culturale. Cercetătorii din domeniul ştiinţelor exacte manifestă tot mai mult o apropiere sinceră de principiile şi conţinuturile religioase cu scopul de a cunoaşte mai bine abordările teolgilor şi provocările textelor sapienţiale.

Limba maternă, cultura în care ne-am format referințele, educația pe care am primit-o, tradițiile și obiceiurile, atitudinile prevalente si mentalitatea ne sunt date fără posibilități imediate de alegere. Ne naştem, creştem şi ne formăm în sânul unei culturi.

Cultura şi Religia ramân, si în secolul XXI, elemente constitutive ale trăirilor şi manifestrilor noastre. Dialogul cultural şi interreligios a existat, există şi  va continua, religiile au ajuns să se cunoască mai bine prin credincioşii lor care au acces la o paletă de oferte culturale mult mai largă şi mult mai complexă.

Europa secolului XXI se constituie într-un spaţiu în care, adesea într-un mod involuntar, religia şi cultura se interferează, spaţiul laic fiind adesea pus în situaţia de a recunoaşte contribuţia religiei la dezvoltarea culturii şi rolul de creatoare de cultură pe care l-a jucat adesea religia.

Riscurile şi ameninţările menţionate mai sus vor rămâne şi, probabil, în special cele aferente mediului economic, se vor înmulţi şi se vor radicaliza şi mai mult în perioada următorilor 10 ani. Viitoarele conflicte probabil vor fi mult mai dinamice, fără o etapizare anume, cel mai probabil asimetrice şi purtate într-o varietate extinsă de medii.

Uniunea Europeană este, poate mai mult ca oricând, la un moment de răscruce. Acest fapt impune analize responsabile, atitudini ferme şi decizii concrete. Evident toate aceste reacţii se impun luate plecând de la conturarea şi asumarea statutului Uniunii ca actor internaţional responsabil.

Observând în mod precumpănitor determinările culturale şi religioase asupra personalităţii individuale dar şi colective, psihologia socială poate expune modurile prin care persoanele şi societăţile pot influenţa cultura, comportamentul, spiritualitatea, dar şi modul în care cultura şi religia la rândul lor influenţează oamenii şi societăţile.

În anul Centenarului, şcoala maramureşeană priveşte în timp şi crede, cu tărie, că prima învăţătură este tainică. Pruncul, la botez, are un mentor spiritual – naşul, un făuritor al sufletului – preotul, dar şi un truditor al cuvântului – dascălul, cele trei componente esenţiale: familia, biserica şi şcoala, în progresul moral şi material al societăţii.

Avem convingerea că şcolile vocaţionale, implicit Seminariile Teologice iniţiază tinerii în tainele unui studiu profund, promovând excelenţa.

Ne onorează prezenţa teologilor, participanţi la „Olimpiada Naţională de Religie pentru Seminarii şi Licee Teologice Ortodoxe” care vor deveni luminători de suflete, împărtăşind valorile morale cultivate de-a lungul anilor de studiu societăţii care, cu siguranţă, va fi înnobilată sub impulsul gândirii pozitive.

Vă dorim lumină în minte şi în suflet!

Dragii noștri tineri elevi seminariști,

Dragii noștri profesori,

Hristos a Înviat !

- Ce poate fi mai frumos pentru noi în aceste zile, decât bucuria credinței și venirea dumneavoastră la Baia Mare ?

- Bucuria pascală este o bucurie împărtășită, este o bucurie comună și nu poate fi trăită într-un cerc restrâns ci numai cu toată lumea. Ați petrecut Sfintele Paști în Biserică cu chipul luminat și ați oferit aceasta tainică lumină celor din jurul vostru, celor dragi din familie și prietenilor, afirmând în 3 cuvinte simple de sute și poate mii de ori Realitatea Absolută: - HRISTOS A ÎNVIAT ! Acum, veniți la Baia Mare cu aceeași lumină interioară de tineri mărturisitori și cu același salut.

- Vă mulțumim. – Adevărat a Înviat !

Noi, păstrătorii identității ortodoxe românești, din nord vestul Transilvaniei avem ușa inimii deschisă pentru cei mai buni tineri seminariști din România.

În urmă cu 10 ani am avut onoarea să găzduim la Baia Mare Prima Olimpiadă Națională de Religie pentru clasele VII – XII, acum din nou este o mare onoare, pentru Episcopia noastră și pentru aceste ținuturi ale Maramureșului și Sătmarului, să avem la Baia Mare Olimpiada Națională de Religie pentru seminarii și liceee teologice.

- Ce așteptări are Biserica și societatea de la voi ?

- Sunt așteptările pe care Biserica și societatea le are față de toți slujitorii:

Din lupta voastră pentru împlinirea acestor trei, depinde împlinirea misiunii voastre: ”Iar când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după regulile jocului” (II Timotei 2,5).

- Acum veniți la o competiție însă, competiția voastră este permanentă, pentru că trăim într-o lume a competenței și a competiției.

Competiția privind viața morală și socială sau trăirile duhovnicești nu pot fi cuantificate și evaluate cu note de către profesori. Aceste evaluări și calificative vi se dau în lume, de către oamenii care vă cunosc … și trebuie să recunoașteți că societatea este un evaluator sever.

Competiția în cunoștințe teologice într-adevăr este o competiție intelectuală care ne amintește de primele școli catehetice, de Sfinții Părinți Mari Dascăli și Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Cuvântătorul de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur, de marii teologi ai Bisericii Ortodoxe între care cel mai cunoscut : părintele Dumitru Stăniloae. Dar Biserica a avut intotdeauna cea mai completă și înaltă școală - fundamentată pe Credință. Dacă acum sunteți elita elevilor seminariști și ai liceelor teologice din România, ne așteptăm ca voi să fiți viitorii păstori și învățători deoarece peste câțiva ani mulți dintre voi veți purta pe umeri responsabilitatea sfântă a slujirii bisericești. Și nu numai atât… veți duce și responsabilitatea afirmării, și chiar a apărării identității românești.

În Arhiereasca și Părinteasca noastră slujire, cele mai mari bucurii sunt bucuriile Bisericii:

- la slujirea în mijlocul bunilor credincioși din Maramureș și Sătmar - care se adună cu miile,

- când vedem că se apropie de Sfânta Împărtășanie micii ”coconi și cocoane” – urmași ai familiilor voievodale,

- când îi vedem îmbrăcați în straie populare de sărbătoare, pe credincioșii din Țara Lăpușului, Țara Chioarului, Țara Oașului, din ținuturile Codrului, ale Fisculașului și din toate ”țările noastre”,

- când avem împlinirea zidirii și târnositii unei noi biserici,

- când vedem preoți vrednici care se roagă, veghează și lucrează până în cele mai micuțe sate din munți sau de la frontieră,

- când vedem că foarte mulți tineri ca voi Îl iubesc pe Dumnezeu.

De aceea, vă așteptăm cu mare bucurie și vă spunem de pe acum, folosind cuvântul Părintelui nostru Justinian Arhiepiscopul – vrednic de pomenire : ”- FRĂȚIORILOR, Bine ați venit !”

Și, dincolo de compețiția la care veți participa, vă îndemnăm să vă bucurați !

- Bucurați-vă de întâlnirea aleasă de care aveți parte, bucurați-vă de locurile pe care le veți vedea,

- Bucurați-vă așa cum știe un tânăr să se bucure frumos,

- Bucurați-vă de viață și de credința în Hristos Cel Înviat !

† I U S T I N

Episcop

În primul rând doresc să subliniez faptul că, este o mare onoare pentru județul Maramureș, ca faza națională a Olimpiadei de Religie să fie susținută pe plaiurile maramureșene. Tuturor celor care au ajuns la o fază atât de înaltă a concursului și vin în Baia Mare, pentru a susține probele etapei naționale, le doresc să aibă parte de o ședere cât mai plăcută în județul nostru, care să le aducă rezultate spectaculoase la finalul competiției. Este știut faptul că, obținerea performanței este o caracteristică a umanității, iar tinerii au o disponibilitate nebănuită în a munci peste limitele lor atunci când doresc să obțină recunoștința muncii în anumite domenii.

Meritul aparține, însă, în egală măsură și dascălilor care i-au pregătit, care i-au făcut să îndrăgească și să își însușească materia de studiu. Dascălii sunt cei care formează destine, cei care descoperă aptitudinile elevilor pentru o anumită disciplină, cei care îi determină să intre în competiții școlare. Tot dascălii sunt cei care îi ajută pe olimpici să muncească neîntrerupt, până ajung la faza națională, aici unde se întrec cei mai buni tineri din întreaga țară.

Tuturor finaliștilor prezenți în Maramureș, la Olimpiada Națională de Religie, le urez mult succes, iar rezultatele lor să fie pe măsura muncii depuse peste an. Transmit mult succes și profesorilor care i-au pregătit și care vor trăi emoțiile alături de elevii lor, până la afișarea rezultatelor finale.

Și, deoarece vor fi prezenți în Maramureș tineri din întreaga țară, doresc să îi invit pe toți ca, la finalul probelor, să nu părăsească județul nostru pitoresc fără a vizita acest tărâm de vis unde autenticul este la el acasă, având posibilitatea să descopere valorile și obiectivele turistice care se află pe aceste plaiuri binecuvântate.

Mult succes tuturor și doar rezultate de excepție în activitățile viitoare!